În această posibil ultimă postare până apare volumul doi, mă gândeam să împărtășesc pentru cei curioși câteva aspecte legate de scrierea cărții. O voi face sub formă de „interviu”, adică o să mă gândesc la cele mai comune întrebări, apoi voi răspunde la ele. Dacă cineva va da peste această dumbravă minunată și va avea alte întrebări decât cele puse, atunci le voi adăuga pe parcurs. Să începem!
Cum ți-a venit ideea acestei cărți?
O întrebare atât de simplă, dar care îmi dă de furcă... La început au fost încercări în jurul unei teme comune, aceea a protagonistului care află că este special, care trebuie să pornească într-o călătorie însoțit, bineînțeles, de misterioasa femme fatale. Eram destul de mic pe atunci, așa că se explică...
Cu timpul am aruncat câteva dintre încercările mele, atât la propriu cât și metaforic, după care am început să mă întreb ce anume este comun în toate poveștile mele și cum le-aș putea îmbunătăți. Am realizat curând că îmi place să văd ilustrată o relație de camaraderie mai presus de toate; în poveștile inițiale, Alex și Raiden erau personajele principale, iar cei care au citit Copiii dumbrăvii o să recunoască aceste nume.
Din păcate, nu am putut continua cu ceea ce începusem, pentru că mă reinventasem! Ei, nu chiar, dar era o barieră psihologică, așa că am căutat o modalitate de a păstra ceva din vechile scrieri, în timp ce alcătuiam o lume pentru un nou început. Astfel, pur și simplu, Ay și Pel au apărut. Ce modalitate mai potrivită de a onora trecutul decât printr-o relație frățească?
Ca să trag o linie, nu am pornit de la un fir narativ specific, ci de la o imagine scoasă din context dintre doi sau mai mulți oameni care se simt bine în compania celuilalt. Restul le-am creat pe parcurs, mai puțin conceptul Wielismului, pe care îl schițasem încă de când mă apucasem „serios” de scris. Deci nu, Mihail Sadoveanu nu m-a inspirat!
Cât ți-a luat să o scrii?
Dacă aș fi scris la primul volum cum scriu la al doilea, cred că aș putea să vă dau un răspuns relativ precis. Însă cum am început această carte pe la începtul facultății, poate chiar de prin liceu, nu sunt în stare să spun din start „poate doi ani”. Nu am scris constant, uneori ignorând-o luni întregi, iar odată chiar un an. Cât mi-ai luat să o scriu? Prea mult, din punct de vedere al perioadei de timp. Din fericire, la al doilea lucrez constant, așadar nu ar trebui să cad în aceeași capcană.
Cum arată o zi de scris la tine?
De luni până vineri scriu la metrou, dimineața, în drum spre muncă. Am observat că sunt cel mai productiv la o oră matinală, poate chiar în deplasare. În weekend tot de dimineață, între 6:00, 7:00 până spre 9:00, 10:00. Nu este mult, dar a respecta un program care funcționează pentru tine este vital. Nu am nevoie de multe. În metrou, un loc liber și folie privacy la telefon, în weekend, un scaun confortabil și muzică instrumentală în surdină.
Acum că ai scris primul volum, ce părere ai despre acesta? Crezi că ai făcut o treabă bună? Ai schimba ceva?
Am auzit că sunt unele persoane care nici măcar nu vor să citească cartea lor odată ce a apărut. Nici eu nu am citit-o, dar nu din motivele invocate de ceilalți autori. Câteodată mă trezesc citind pasaje din ea și simt că am făcut o treabă bună. Cu toate acestea, sunt conștient de hibele existente, prin urmare cum pot spune că „am făcut o treabă bună”? Poate merg prea departe prin următoarea analogie, dar pe copilul tău se presupune că ar trebui să-l iubești necondiționat, nu? Da, dragul/a de el/ea are un început greoi, insistându-se câteodată prea mult pe partea teoretică a sistemului magic construit, iar acțiunea (cel puțin în primele trei sferturi) nu este ceea ce unii dintre cititori caută, dar eu sunt mândru de ce am creat. Pentru ceea ce urmează în celelalte volume nici nu se putea altfel!
Ai frați, surori? Pel este un punct central în roman. Vreun motiv aparte pentru care ai înfățișat-o astfel?
Sunt singur la părinți. Pel nu este ceea ce mi-aș fi dorit eu de la un frate sau o soră (e mult prea bătăioasă), ci cum mi-am imaginat că ar fi o astfel de persoană în condițiile date (adică comportamentul ei influențat de intriga romanului). Cât despre alegerile ei și felul în care este redată... de la o vreme, personajele astea ale mele fac numai ce vor ele!
Te vezi în Ay? Fiind scris la persoana I...
Da, mă văd în ignoranța sa, dorințele de a fi mai mult, neputința sufocantă de a nu fi în controlul propriei vieți. Știu însă că el va izbândi, dacă apuc să scriu tot. Ayokunle este un cumul de emoții duse la paroxism.
Cunoști finalul cărții tale? Ai totul plănuit?
Finalul îl cunosc, da. Totul plănuit? Doar parțial - punctele cheie fără de care povestea nu ar putea ajunge acolo unde vreau eu să ajungă. În rest, îmi place să fiu surprins. Cred că ia din plăcerea procesului creativ dacă plănuiești totul de-a fir a păr. Desigur, poate fi o sabie cu două tăișuri, dar merită să te bucuri când muncești. Nu este ceva ce recomand, ci doar ce-mi place să fac, personal.
Ce autori au fost o sursă de inspirație?
Găsesc mereu autori la care aspir, dar pentru primul volum? Christopher Paolini, Patrick Rothfuss, J.K. Rowling, C.S. Lewis, Emily Rodda, J.R.R. Tolkien, Constantin Chiriță. Pe parcurs au apărut și alte nume, precum: Brandon Sanderson, Christie Golden, Richard A. Knaak, George R.R. Martin, Scott Lynch, Rifujin na Magonote. Desigur, mai sunt și alții, dar aici vorbim strict despre fantasy (nu cred că trebuie să explic totuși pentru ce a fost inclus Constantin Chiriță).
Ce sfaturi ai pentru cei care vor să-și vadă cartea publicată?
Sunt doar la primul volum, și sper să mai scriu multe de acum încolo, dar din puțina mea experiență pot oferi următoarele sfaturi:
1. Chiar înainte de a trimite manuscrisul, dacă aveți cea mai mică intenție de a publica, interesați-vă din timp de editurile care publică genul pe care-l scrieți. Multe dintre ele au anumite criterii pe care nu ar strica să le cunoașteți - vă scutește de muncă în plus.
2. Trimiteți la cât mai multe edituri. Nu așteptați să vă răspundă prima opțiune, ca apoi să treceți la a doua. Este un adevăr trist, dar multe nici măcar nu vă vor trimite un răspuns pozitiv sau negativ. Veți fi ignorați complet.
3. Nu ar strica să aveți o prezentare pentru ceea ce ați scris, care să cuprindă detalii precum: publicul țintă, număr pagini, un sinopsis, de ce ar trebui să vă aleagă etc.
4. Nu fiți descurajați, deși s-ar putea să aveți toate motivele. Prietenii care pot oferi un feedback sincer ajută. Manuscrisul meu a trecut prin mai multe mâini înainte de a fi trimis către edituri.
5. Aveți încredere în ceea ce ați creat! Cu dragoste, atenție și dedicare poate crește mare, dacă nu în ochii lumii, măcar în ai voștri. Este diferența dintre a continua și a renunța.
